Arhivă pentru Suntem doi roboţi

Suntem doi roboţi

Posted in asta nu e poezie with tags , , on Mai 4, 2009 by Andrei


Suntem doi roboţi, tu şi eu,

altfel n-am fi avut mersul

aşa bine sincronizat.

Picioarele noastre bio-mecanice

minuţios asamblate

compensează pentru inimile noastre,

care bat în contratimp.

A ta e mai grăbită,

eşti mereu grăbită,

fluxul oraşului se scurge odată cu tine,

vă luaţi la braţ.

Pentru că tu eşti gazela,

prada ideală şi trofeul mult râvnit

din dormitorul oricărui bărbat modern.


Inima mea bate mai lent;

stă la pândă, aşteaptă,

pentru că eu sunt vânătorul,

mi-e scris în zodie.

Îţi adulmec urmele,

te privesc din umbră,

îţi ştiu teritoriul.

Visez la pulpa ta catifelată,

îmi ascut simţurile…

îmi reglez respiraţia

şi pulsul, atât cât să nu mă poţi bănui…

„născut pentru a ucide”, zici chicotind

acum, că eşti a mea.

„Bate mai încet din inimă, să nu le sperii!”,

râdeai.


Suntem doi androizi, tu şi eu,

apăsăm trecutul sub talpă

şi-l cităm pe Guevara din şireturi:

„întotdeauna înaine”.

Mă uit la tine, cum păşim

simetric şi cadenţat

pe pământul îngheţat sub zăpadă;

gândesc că într-o bună zi

cu frecvenţa paşilor tăi

ai să intri în rezonanţă cu lumea

şi ai s-o dărâmi.

Dar nu mi-ar părea rău,

tu oricând poţi crea alta.

Pentru că la originile mersului tău,

a picioarelor tale robotice

perfect lucrate,

stă originea lumii.

De aia te iubesc.

Şi pentru că

ritmul tău îmi face timpanele să vibreze,

că toată ziua am o muzică în cap.


Tastată pe 12 Ianuarie 2009

Anunțuri