Dragă „Andrei din viitor”,

Ce zici când revii după o perioadă îndelungată? Un simplu salut poate e de-ajuns, pentru că sentimentul de bucurie e destul de viu încât probabil mi s-ar citi în gesturi şi expresie. Dar cum nu mă puteţi vedea…Ştiţi emoţia aia nostalgică, atunci când intri după mulţi ani în curtea vechii şcoli, pe terenul de sport, cu o minge de basket şi ramâi cumva blocat în timp cu ochii la panou? Şi neapărat e toamnă? Da. Cam aşa ceva, cam acelaşi sentiment îl am acum când scriu.

Ştiu că am zis mai demult că n-o să fac jurnal pe-aici. Articolul ăsta nu e vreo excepţie. Este o scrisoare pentru Andrei din viitor. Şi tot cheful de scris mi-a venit când am constatat, într-un aproape atac de panică, uitându-mă pe net la anul lansării serialului „That 70’s Show”, că 1998 nu mai e acum câţiva ani. E acum 12 ani! Nu ştiu de ce, dar am avut senzaţia asta mult timp, încă o am: că anii ’90 tocmai au trecut.

Poate că nu toată lumea e ca mine, şi mulţi dintre voi v-aţi văzut de viaţa voastră şi sunteţi liniştiţi. Eu nu sunt aşa şmecher încă, lucrez la asta, şi anume la a mă simţi cât îmi este posibil de bine cu viaţa mea de acum. Pentru că – au dreptate bătrânii – viaţa e dificilă, să-ţi faci griji e aiurea, să lucrezi pentru a te întreţine şi să ştii exact unde mergi să plăteşti lumina nu e aşa distractiv. Dar poate fi! Pentru că sunt foarte multe avantaje la a fi independent. Tot ce zic e că parcă m-am simţit mai bine în anii ’90, şi vreau să ajung să savurez prezentul la aceeaşi intensitate.

Dragă viitor şi mult mai înţelept eu, să nu mai fii panicat cănd realizezi că nu ştii cum şi când au trecut anii.

De asta vreau să-ţi amintesc acum exact ce făceam în ’98, şi apoi ce-am făcut peste 10-12 ani de atunci, până în prezent.

1998:

• Aveam 11 ani şi eram într-a 5-a, până pe 23 Noiembrie când am făcut 12 , şi am trecut în clasa a 6-a;
• Doar pentru acest an, am fost mutaţi din vechea sală de clasă, în corpul B al Şcolii Generale cu Clasele I-VIII. Era corpul vechi, o clădire cu un hol ca un pridvor lung, cu podele de lemn. Clasă veche, cu bănci mâzgâlite şi scrijelite, cu huse vişinii pe ele prinse cu elastic. Centru de votare, la ocazii de gen;
• Colegul meu de bancă era Cristi Dumbravă, născut în aceeaşi zi cu mine şi pasionat la fel de tare de desen.
• Pentru desen, am luat următoarele premii: 17 – 18 Aprilie – Concurs: „Omul şi Pădurea” – 5 lucrări; Direcţia Silvică Suceava, diplomă şi premiu;
• 17-18 Mai – Iaşi- Muzeul Literaturii Române – Bojdeuca „Ion Creangă” – expoziţii sculptură şi grafică – diplomă; ţin minte că am savurat excursia la Iaşi, eu am participat la concursul de desene pe asfalt. Am desenat o scenă din Creangă cu cretă, pe o bucată mare de perete;
• 20 Mai – Festival Naţional  Satiră şi Umor „Umor la Gura Humorului”  Ediţia a 8-a – Premiu de excelenţă;
• Pe 1 Iunie, de Ziua Copilului, a fost prima dată când am câştigat ceva la un concurs cu surprize: Am găsit „Steaua Norocoasă” sau aşa ceva într-un ambalaj de napolitane cu Masked Rider, şi puteam primi un set de piraţi sau cowboy mici, de plastic, dacă trimiteam surpriza prin poştă. N-am primit nimic, deşi o trimisesem;
• pe 25 Iunie Microsoft lansează Windows 98 (prima ediţie), dar eu abia aflam de cum funcţionează un calculator, la sala de net şi jocuri Narcix şi la orele de informatică, dacă îmi aduc bine aminte;
• Preşedinte era Emil Constantinescu, şi toată lumea făcea bancuri şi poante cu el, poreclindu-l „ţapul”;
• Sor’mea era în clasa I, dar nu-mi amintesc ce trăznăi făcea…doar că era tunsă scurt, şi avea o coroniţă şmen  la premierea din vară;
• Eram înscrişi la judo, la domnul Ciocoiu. Marţea se stingea lumina şi ne toveam pe întuneric cu proful, care era într-un mod uimitor, mai ninja decât toţi care au văzut trilogia 3 Ninjas, toate Karate Kid, Sport sângeros, toate filmele cu Van Damme din totdeauna…
• Iarna mergeam cu colinda cu Bogdan, vecinul meu de la 1. Petardele erau legale şi absolut necesare grozave. După ce uram bine prin cartier, făceam revelionul acasă, cred, uitându-ne până târziu la Ţociu şi Palade, Doru Octavian Dumitru, şi alte arătări pe care le difuzau ăştia;

2008:

• Anul Internaţional al Cartofului şi al Astronomiei Româneşti – 21 de ani, Anul III de Inginerie Aerospaţială la U.P.B.;
• Prin Ianuarie m-am înscris la un curs de grafică pe PC, trebuşoară care mi-a schimbat direcţia în viaţă;
• 4 martie:  Camera Deputaţilor din România a adoptat cu 231 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi 18 abţineri votul uninominal.
• Am absolvit cursul mai sus menţionat cu notă maximă, primind astfel un atestat de la ministerul învăţământului cum că gata, sunt grafician de-acuma, cu carte de muncă, tot-tot-tot;
• Deja mă angajasem, pe 24 Martie, la o „firmă” de „producţie publicitară”, part time la început, apoi full. După 3 luni, împreună cu Adi, marketing manager-ul, am demisionat;
• Încă locuiam în căminul P27 din Regie, cu Badu, loialul meu coleg de trai studenţesc;
• Am renunţat la Aerospaţiale, retrăgându-mi dosarul. Tot pe-atunci m-am mutat cu chirie, împărţind un apartament de 2 camere cu Adi la piaţa Trapezului. Nu mai aveam să primesc loc la cămin, evident;
• Pe 22 Iunie moare George Carlin, actor american şi om de mare angajament, iar eu pe 24 Iunie m-am angajat la altă firmă de producţie publicitară, unde am rezistat până în Octombrie;
• În August, împreună cu un grup de prieteni, ne aventurăm spre Gura Portiţei, o insulă la 18 km de stuful deltei. Marea Neagră ne-staţiunificată, ţuică tare şi o măiastră pastramă de oaie făcută de Ţavă à la grătărel;
• De Halăwin, 31 octombrie, desfiinţez noţiunea de „stai în banca ta” şi declar deschis sezonul la poezie ce vreau eu (să arăt posterităţii);
• 10 Noiembrie – mă angajez la firma unde lucrez şi acum. După o scurtă preioadă de griji şi nesiguranţă financiară, simt aşa o năvalnică linişte, că scriu despre nunţi;
• În ciuda (şi cumva cu durere-n cur despre) alegerii ca p.m. a lui Boc, am cel mai trainic spirit de Sărbători din ultimii ani; Muzică de Crăciun şi colinde în blană la bureau, mi-am luat căciulă de Moş, şi cadouri pentru toată familia şi câţiva prieteni, pe la case-am colindat – cred că m-am dat şi cu placa pe unde am apucat.    Memorabil!

Ne vedem în 2018, a meu!

 

P.S. sau L.E.: Am început acest articol pe 6 Septembrie, la 13:52 fix. Îl public azi, că na, azi e gata. Şi mai am şi altceva de scris deci trebuia introdus în grila de programe c.m.c.p.