Suntem doi roboţi


Suntem doi roboţi, tu şi eu,

altfel n-am fi avut mersul

aşa bine sincronizat.

Picioarele noastre bio-mecanice

minuţios asamblate

compensează pentru inimile noastre,

care bat în contratimp.

A ta e mai grăbită,

eşti mereu grăbită,

fluxul oraşului se scurge odată cu tine,

vă luaţi la braţ.

Pentru că tu eşti gazela,

prada ideală şi trofeul mult râvnit

din dormitorul oricărui bărbat modern.


Inima mea bate mai lent;

stă la pândă, aşteaptă,

pentru că eu sunt vânătorul,

mi-e scris în zodie.

Îţi adulmec urmele,

te privesc din umbră,

îţi ştiu teritoriul.

Visez la pulpa ta catifelată,

îmi ascut simţurile…

îmi reglez respiraţia

şi pulsul, atât cât să nu mă poţi bănui…

„născut pentru a ucide”, zici chicotind

acum, că eşti a mea.

„Bate mai încet din inimă, să nu le sperii!”,

râdeai.


Suntem doi androizi, tu şi eu,

apăsăm trecutul sub talpă

şi-l cităm pe Guevara din şireturi:

„întotdeauna înaine”.

Mă uit la tine, cum păşim

simetric şi cadenţat

pe pământul îngheţat sub zăpadă;

gândesc că într-o bună zi

cu frecvenţa paşilor tăi

ai să intri în rezonanţă cu lumea

şi ai s-o dărâmi.

Dar nu mi-ar părea rău,

tu oricând poţi crea alta.

Pentru că la originile mersului tău,

a picioarelor tale robotice

perfect lucrate,

stă originea lumii.

De aia te iubesc.

Şi pentru că

ritmul tău îmi face timpanele să vibreze,

că toată ziua am o muzică în cap.


Tastată pe 12 Ianuarie 2009

4 Răspunsuri to “Suntem doi roboţi”

  1. Muzica pe care o ai tu in cap este „simfonia iubirii”

    • Iubire, zici…?
      Şi eu care „schiţam” asta în cap în drum spre muncă, pentru că o bucată de vreme în faţa mea mergea o tipă care avea picioare frumoase…:)) Dar probabil ai dreptate, asta e iubirea uneori pentru mine. Şi muzica e sigur mult mai ritmată ca o simfonie😛

  2. there is no such thing as love…;) doar…dorinta..cred…nu andrei? doar picioarele alea din fata ta they just rocked ur world and view for a few moments >:))…da cam atat…

  3. They kinda rocked my day. E un sentiment aşa plăcut să ai imaginea unor craci marfă în cap toată ziua…:)) De fapt acest poem e dedicat unui manechin din Unirea, de la raionul cu lenjerie…picioarele alea parca făcute mecanic, într-o matriţă…mă fac să-mi imaginez cum ar fi dacă le-aş vedea pe stradă…:)) instant love!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: