Autoportretul omului foarfece

pentru I.C.


Mă simt.
Cu degetele lame de fier,
pe pielea rece, rece precum cochiliile de scoică.
Mă simt, printre cuţite,
Omul foarfece ce nu se mai simţea
capabil de vreo atingere caldă.
De parcă m-aş fi trezit brusc.
Sunt într-o durere totală,
Autocunoaştere.
Cu lamele foarfecelor încercând
să mai găsesc umeri şi gât,
piele şi oase şi muşchi încovoiaţi
Ciopârţind totul, pierzându-mă
din ce în ce mai mult, din ce eram eu,
Cunoscându-mă din ce în ce mai puţin
(din ce aş vrea să găsesc)
Cu fiecare felie tăiată din mine,
Cu fiecare colţ de gând.

Pulsez cuvinte negre de tuş prin vene,
Eu sunt de fapt hârtie.


Forfecată de tot pe 7 Octombrie 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: