The Cover Box – item #2

Pentru că sunt pseudo-narcoleptic azi o să aleg calea cea mai uşoară de a scormoni prin lada de cover-uri. Mai exact o să mă duc direct la o sursă foarte evidentă.

E vorba de seria de albume Punk goes…, o idee bună a label-ului Fearless Records, în care diverse trupe şi-au dat ghes să desfigureze piese celebre din diferite ere şi genuri muzicale după bunul lor plac. Toată harababura a început cu Punk Goes Metal, lansată pe 1 August 2000, apoi au urmat: Punk Goes Pop -> 3 Aprilie 2002, Punk Goes Acoustic -> 21 Octombrie 2003, Punk Goes 80’s -> 7 Iunie 2005, Punk Goes 90’s -> 9 Mai 2006, Punk Goes Acoustic 2 -> 8 Mai 2007, Punk Goes Crunk -> 8 Aprilie 2008, şi cea mai nouă compilaţie, Punk Goes Pop 2 -> 10 Martie 2009.

Din seriile astea voi face o selecţie la sânge, şi câteva cover-uri vor apărea(arbitrar sau nu, nu m-am hotărât încă) în The Cover Box. Sper să vă placă, eu le voi introduce pe cele mai bune nu numai după gusturile mele, ci analizând cât se poate de obiectiv originalitatea, calitatea versiunii şi plierea ei pe stilul propriu al trupei ce face cover-ul.

Începem cronologic:

The Ataris – I Remember You (3:37)

https://vizitiul.files.wordpress.com/2009/04/copy-of-07-the-ataris-i-remember-you.jpg

Album: Punk Goes Metal

Label: Fearless Records

Data lansării: 1 August 2000

Originalul: Al treilea şi ultimul single de pe albumul de debut eponim al formaţiei Skid Row, lansat de Atlantic Records în 1989. Într-un interviu, frontman-ul Sebastian Bach spunea că „I Remember You” a fost nr.1 ca melodie tematică a balurilor de absolvire în America în 1990.

Eu zic că:  îmi place cum Kristopher Roe poate să dea tenta aia de „nu mă chinui aşa tare să-l egalez pe Sebastian Bach”, iar vocea este evident una mult mai bună decât a multor trupe care fac punk-covers de-alea mai mult răstite şi răguşite, mai mult zeflemiste decât serioase. Per total băieţii fac o interpretare destul de reuşită, chiar păstrează linia melodică precum şi majoritatea solo-urilor din original. Sfârşitul e chiar de bun gust, riff-uri care completează şi dau o nuanţă nouă piesei, scutind-o de a da impresia de ceva preluat şi doar cântat mai rapid. Elementul amuzant e, evident, includerea high-note-ului lui Bach în climax-ul piesei(la 2:40), mi s-a părut genial :)) Adică…de ce să te dai în petec cu vreo găselniţă vocală ieftină, când nu poţi ridica vocea nici măcar la mişto? Eu mi-am spus păsul. Voi ce credeţi?

Un răspuns to “The Cover Box – item #2”

  1. Eu cred că e drăguţă piesa şi sună bine🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: