Atâta timp cât nu îţi pasă unde eşti, nu te poţi rătăci


Sunt la fel de pierdut
ca şi tine.
Orice aş încerca să fac să mă regăsesc,
oriunde m-aş căuta,
la oricine mi-ar vorbi frumos,
oricui m-aş destăinui
când mă întreabă cum mai e viaţa mea,
ajunge să fie degeaba.
Sau nu de-ajuns…

E atâta nesiguranţă
în respirarea mea,
în priviri,
cât să aiurească un univers…
Micul univers care îl sunt.
Nici nu ştiu dacă trebuie schimbat ceva
în viaţa mea.
Ce să mai vorbesc, nu aş avea nici cea mai vagă idee
de unde să încep, dacă ar trebui…

Sunt un incomplet,
Nici macar să fiu nu o fac bine…
Ma afecteaza…încercarea asta asiduă
de a repara lucrurile…
Cam totul mi se măsoară în dureri
mai profunde, mai bruşte, mai trecătoare…
Trecutul mă doare cum dor nişte foste oase rupte
când se schimba vremea…
Prezentul mă ustură ca o arsura…
Viitorul mă doare ca un gol în stomac
de acela din secunda de cădere,
cand ştii că urmează impactul cu pământul.

Ce plăcut e când sunt cu tine!
Nu-mi mai pasă unde sunt,
pierd orice contact cu mine,
încetez să încerc să mă repoziţionez pe hartă…
Se spune că nu te poţi rătăci
atâta timp cât nu iţi pasă unde eşti.
Adevarul e că eu nu mă pot rătătci,
fiindcă nu îmi pasă unde sunt…cu tine.

E partea pe care au ignorat-o.


cândva în 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: