Re-muşcări


Vreau o pastă de dinţi
Care să-mi înnegrească caninii, incisivii, premolarii şi molarii,
Să pot să râd de voi în întuneric,
Cu gura până la urechi, ca de clownii de la circ,
fără să-mi fie jenă că vă jignesc,
deşi uneori sunteţi grozav de penibili.

Vreau după asta
Să pot să-mi muşc din demoni
să-i sfâşii până la oase, ca pe-o pradă a sufletului meu,
Să-i atac venind împotriva vântului cald
al iubirii, care m-ar da de gol,
Ca şi dinţii, prea strălucitori de atâta fluor şi calciu şi gume care albesc.

Vreau apoi să-mi dau această mască a zâmbetului jos,
Să-mi cadă toţi dinţii tociţi şi murdari cu noapte
Să-mi crească incisivii, caninii, premolarii şi molarii, toţi de minte
Să mă-nvăţ minte să mai fiu consumist şi indus
Şi încet-încet să-mi crească la loc

Aripi pe suflet, să mi-l cureţe de smoală şi tăciune.


cândva în 2007

2 Răspunsuri to “Re-muşcări”

  1. un pic cam boem…nu crezi?

  2. Eh…de parcă nu-ţi aminteşti în ce stil am intrat noi în anu’ II😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: