3:33 AM…

…sună cumva fatidic, pentru că 3 e numărul meu de suflet. Şi poate că se potriveşte situaţiei. Ăsta e ultimul articol ce include un text din agenda în care aveam trecute toate poeziile şi scrisorile netrimise pe care le-am postat până acum.


Scrisoare netrimisă nr.2:

către Ţ


Te simt…în liniştea întunericului meu, târziu noaptea, cînd sunt cel mai singur, te simt. Umbrele pereţilor se mai sperie din când în când de câte o rază a farurilor unor maşini somnambule sau mult prea matinale; numai noi nu purtăm umbră, când stăm culcaţi în beznă, atunci chiar mă simt singur. Eşti tu singura senzaţie, căldură, singurul sentiment, singura entitate care încă e cu mine, numai tu. Pentru că nu mă mai pot minţi că sunt singur, mă dă de gol mirosul pielii tale încă impregnat în pielea mea, în mâinile mele…parfumul fularului tău, atât de puternic face prezentă fiinţa ta, încât ţinându-l aproape, inspirând aerul prin el, aproape că mă face să te aud respirând, aici, lângă mine. Silueta ta mi-o trasează patul în lumina fadă a lumii de dincolo de geamuri, aşternutul păstrează caldă forma ta…Închid ochii, şi te văd…păşim amândoi în acelaşi vis, şi ne trântim în joacă pe pernele subconştientului, tolănindu-ne unul lângă altul şi întrebându-ne în treacăt şi cât va dura…putem face orice…bate mess-ul detașat, toată telepatia asta gratuită pentru studenţi, pentru doi în special, de obicei pentru doi câte doi, pentru noi doi.


cândva în 2007

4 Răspunsuri to “3:33 AM…”

  1. Eu nu inteleg un lucru.. de ce nu ai trimis scrisorile astea niciodata? sunt lucruri care nu conteaza? iti e frica de raspuns.. sau ce? nu e mai bine sa te arunci si sa zici ce gandesti si ce simti? da..asta te face cumva slab, armele nu mai sunt la tine. tot ce iti ramane e linistea..buna si aia…nu?

  2. În primul rând ele au fost scrise mai mult pentru liniştea mea interioară. Deci e clar linişte din start😛 Nu mă face slab să zic, ba chiar mai puternic, ştiind chiar şi după ce citesc ce am scris că nu-s aiureli, ci chiar e real ce simt. E cam surmenant să trăieşti cu ceva greu pe suflet precum dragostea pentru cineva şi să se adune gânduri de astea fără să fie scoase la lumină. Cred că la un moment dat le-am arătat fetelor cărora le erau destinate aceste scrisori…deşi nu le-am „trimis” niciodată. Se poate ca asta să nu fi fost văzută, deşi mi-e greu să cred. Eu am o memorie foarte parşivă. Mintea mea ţine minte numai ce vrea, şi înainte să facă asta se mai şi consultă cu inima, :)) ceea ce nu duce de multe ori la ceva bun. So I don’t really know. Măcar aşa, puse aici, ca formă a neostoitei mele imaginaţii nocturne…sper să ajungă citite şi de persoanele inculpate.

  3. dragostea nu e ceva greu.. si cred ca e mai bine sa spui ce ai de spus la momentul ala.. indiferent de reactie. si daca cum scriai ‘singura entitate care încă e cu mine, numai tu’ era valabil, atunci linistea ta venea din implinire, nu din un fel de jurnal..pentru ca atata timp cat sunt netrimise, aceste scrisori pot fi incadrate in sectiunea jurnal. si citirea lor dupa o vreme nu poate avea aceeasi importanta, asta in caz ca au vreo importanta oarecare.. dar fiecare alege pt el.
    ps: scrisoarea asta nu a fost vazuta😉

  4. Mă refeream la prezenţa spirituală. E un fel de a exprima dorul pentru cineva.

    But what the hey, până la urmă am înghesuit scrisorile astea în conserva cu exprimare poetică, mai mult de atât n-au cum să mai fie.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: