Deranj

pentru R.


Tu n-ai putea să mă deranjezi niciodată

Fiindcă te aştept mereu.

Te-am aşteptat dintotdeauna,

Cu ochii ţintă înspre uşă,

Cu urechile ciulite,

Cu nervii încordaţi la maxim.

Te-am aşteptat să intri în camera mea,

Să dai buzna aşa, deodată,

În inima mea.

Poţi să mă suni la orice oră

Să-mi amintesc că mai trăiesc,

Să mă mai opresc să te visez.

Îmi imaginez conversaţii cu tine;

În mintea mea deseori ne confruntăm,

Tu iarăşi nu eşti de acord,

Şi-mi contrazici părerea despre ceva,

Iar eu zâmbesc. Îmi place când te încrunţi,

Când vorbeşti, când păşeşti,

Când rămâi cu ochii deschişi visând,

Când te desconsideri din nou, în mintea ta,

Şi oftezi, şi vrei să fii altceva…

Eu te vreau aşa,

De-o nelinişte atât de pură,

În ochii tăi negri,

Pe buzele moi şi în mod previzibil, de mură.


Tu nu m-ai putea deranja niciodată,

Cuvintele politicoase nu-şi au rostul

Când îţi ceri scuze de deranj.

M-ai degrabă mi-ai cere orice,

Orice îmi va sta în putere să îţi ofer,

Fiindcă sunt sigur de data asta.


Am încremenit cu ochii la uşă,

iar gândul fuge iar şi iar, în întâmpinarea ta.

Apasă clanţa odată,

Deranjează-mă în cel mai fericit om care-a aşteptat vreodată.


18 Aprilie 2005 – revizuită azi, 15 Noiembrie 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: