Cu Noaptea-n Cap

Închid ochii grei; întuneric orbital

Vâltoare fără fund şi fără mal

Mi-s gândurile ascuţite, de metal,

Şi mă lovesc de fiecare, confuz şi brutal.


Am îngheţat aici, la înălţime,

La fel ca sângele de la extremităţi,

Ce-apasă tare, pulsatoriu-n vine

Şi circulă mai brusc ca alte dăţi.


M-am încruntat şi am rămas aşa,

Cu ochii strâns închişi, cu noaptea mea,

Şi simt curent puternic, sec şi rece,

M-apasă să respir, prin mine trece,

Miroase-a cimitir şi vreme rea.


Mi-am blocat echilibrul şi stau nemişcat

Pe colţul de Nord al turnului vechi.

Ceva jos mă cheamă, strigând ne-ncetat,

Visez iarăşi cupluri, duete, perechi,

Chemarea cea dulce m-alintă-n urechi.


Mâna mea stângă se deschide spre Vest

Iar mâna mea dreaptă deschisă-i spre Est,

Şi simt că am aripi, de-a dreptul plutesc!

M-apropii…! Tresar…speriat,

mă trezesc.


8 Aprilie 2005 – finalizată azi, 15 Noiembrie 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: