E apă-n oraş sau doar ochii-mi sunt uzi?
- părere lavabilă în parcul cu duzi,
Iar străzile ude reflectă lumini…
Sunt galbene pete, spălate neoane,
Tomnaticul negru-mbibat în tulpini
cu totul prea ud, o nuanţă cu toane…
Veşmântul cel gri e-acum negru de ud,
Şi rece şi greu e, ca frunza de dud
Şi ropotul ploii îl simt, îl aud,
Sub negrul veşmânt hipotermic şi crud…
În bălţi de noroi şi frunze nevii
Te contemplu tăcut, am ştiut că nu vii
Căci umerii gri şi înalţi nu vor ţine
Atâta potop adunat pentru tine.
Şi plânge în hohote tavanul, iubito,
E tot mai aproape, e tot, prea aproape,
Iubirea solubilă norii-au topit-o…
Prea greu şi prea ud îmi apasă pe pleoape.
18 Februarie 2005
