Arhiva pentru d’ale pietonului

The Clandestine Traveller’s Guide to Bucharest

Posted in despre..., Ghiduri şi manuale, inedit!, issues cu etichete , , on noiembrie 6, 2008 by Andrei

Sau “Cum să ai abonament pe viaţă” – Acest post este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

Îţi prezint un mic ghid de reguli de folosire a transportului în comun în draga noastră capitală. Deşi mulţi le ştiu, ele există ca nişte legi nescrise, şi sunt aplicate uneori într-un mod inconştient şi total nepotrivit.

So I thought I should raise awareness.

Dacă vizitezi pentru prima dată  Bucureştiul, vei vedea că acest ghid e mai mult decât folositor ;)

Acestea sunt regulile care fac un pustiu de bine celui care

  1. Nu ştie de unde să-şi procure bilet/cartelă;
  2. Nu vrea să-şi procure bilet/cartelă;
  3. Nu mai are bani nici să treacă strada(avizaţi studenţii);
  4. Nu crede că e drept ca un bilet RATB să coste 1,3 RON şi o cartelă de metrou 2,2 RON;
  5. Nu are mărunţişul ăla enervant de 0,3 sau 0,2 RON;
  6. N-are chef să schimbe o bancnotă de 100/200/500 RON pentru a primi rest “gloanţe” de 0.05 RON;
  7. E pur şi simplu anarhist şi vrea să calce pe nervi autoritatea;
  8. E pur şi simplu altruist şi consideră că burţile controlorilor/agenţilor de securitate devin prea mari, şi astfel le oferă o metodă de a-şi îmbunătăţi condiţia fizică;
  9. Nu au timp deloc!!!

METROREX – Autoritatea de transport subteran din Bucureşti


  • “The Last Unicorn”: Noaptea. Târziu. Vezi venind ultimul tren, nu ai timp să îţi iei cartelă. Cu un simplu “Pot să…?” o ridicare din sprâncene şi un :D nevinovat adresat agentului/casierei, poti sări fără nici un scrupul peste bară;
  • “Windowshopper”: Te învârţi puţin pe la magazinele de lângă barele de acces…profiţi de momentul de neatenţie al agentului/casierei(le vom da termenul general de duşmani)…and let the good times roll!
  • “The Leap of Faith”: Îţi faci curaj. Apoi îţi faci vânt. Şi apoi sari. Şi fugi. Oricum agentu’ e prea leneş să vină după tine, right? Dacă nu e…ai face bine să-ţi sincronizezi saltul cu venirea trenului tău ;) Dacă ai fost neatent cu acest detaliu, fugăreşte-l câteva ture pe duşman, but be slippery, like a fish!
  • “The Milker”: Ai un amic(the cow) care mai are (miracles happen) o singură călătorie, sau mai bine, abonament?(money people…) Perfect. Cel care intră primul se poate preface că lasă cartela în aparat pentru a putea fi folosită de următorul, dar de fapt el nu dă bara peste cap, o dă următorul. Asta necesită ceva dexteritate şi viclenie, dar îi daţi voi de cap. Am încredere.
  • “The 99″: Dacă nu depăşiţi 70cm în diametru împreună, şi nu vă vede nimeni, intraţi doi pe o cartelă. Lipiţi. E loc destul. Condiţia e să nu fie atenţi duşmanii.
  • “Crowd Control”: În cazul în care e foarte aglomerat, o să fie mulţi cei care ies, şi cu puţină nesimţire/indiferenţă, fiind la adăpostul mulţimii, poţi sări direct peste bară;

RATB – Regia Autonomă de Transport în comun din Bucureşti

  • Duşmanii sunt îmbrăcaţi în sezonul cald în general cu pantaloni la dungă negri şi cămăşi albe sau albastru-deschis, sugerează profesionalismul. La controloare e mai tricky aici că mai poartă şi alte top-uri…rişti să-i cedezi politicos locul, când ce să vezi, ea de fapt vroia să-i arăţi biletul sau abonamentul! În sezonul rece îi poţi admira în gecile gri “asphalt”, cămăşile din sezonul cald şi universalii pantaloni la dungă negri sau bleumarin. Dar nu dispera, acum trebuie să aibă toţi aparatele alea incomode care scot chitanţe, aşa că e greu să nu-i observi. Se manifestă de obicei în găşti de la 2 până la 4.
  • Dacă cineva îţi este suspect(e îmbrăcat la modul descris mai sus), dar e singur, nu te hazarda. Duşmanii atacă întotdeauna însoţiţi, sunt prădători de haită. Ăla e doar un poser. Damn wannabies, huh…
  • Întotdeauna aştepţi acolo unde ar trebui să ajungă spatele vehiculului cand opreşte. La ultima uşă. Asta îţi permite să scanezi populaţia din vehicul când trece prin faţa ta şi să îţi dai seama dacă sunt sau nu duşmani deja înauntru. E mai uşor la tramvaie decât la troleuri şi bus-uri.
  • Dacă e prea plin şi nu îţi dai seama, nu te urca! Legile lui Murphy spun că exact atunci când crezi ca n-o sa fie cazu’…drept atunci e necazu’. Dacă te grăbeşti să ajungi la muncă/interviu/film/şaormărie/ea/el…contează pe bulan şi…multă baftă!
  • Îi vezi, dar coboară în staţia din care pleci tu. Îţi asumi riscul să urci, se pot răzgândi. Aşa sunt ei, malefici!
  • Urci în mijlocul de transport. Întotdeauna stai lângă uşa din faţă, să vezi ce te aşteaptă în staţia următoare.  Chiar dacă e aglomerat, mai bine tot cobori să faci loc celor care coboară sau urcă, decât să fii blocat. Dacă nu poţi ajunge sub nici o formă la uşa din faţă, eşti un clandestin ticălos. Rămâi măcar lângă cea mai apropiată uşă. Dar ţine minte: NU renunţa la uşa din faţă, e singurul tău vantage point!
  • Eşti la uşa din faţă, aparent în staţie nu e nimeni periculos, dar din senin apar duşmanii care au fugit(puţin, cât pot şi ei) să prindă vehiculul. Aşează-te repede, afişează un zâmbet fad, du leneş mâna spre un oarecare buzunar(preferabil, la piept sau la ghiozdan), poate dacă văd că stai şi jos, şi zâmbeşti, şi mai şi cauţi biletul sau abonamentul,  te consideră călător cinstit şi te lasă în pace, pe când tu eşti doar grozav de nesimţit >:). Metoda asta e la fel de sigură ca atunci când te prefaci mort şi îţi ţii respiraţia în faţa ursului.
  • Eşti la uşa din faţă, aparent în staţie nu e nimeni periculos, dar din senin apar duşmanii care au fugit(uimitor, nu?) să prindă vehiculul. Roagă şoferul să deschidă repede uşa, sau roagă-te să deschidă şoferul vreunui călător întârziat. Ieşi urgent, Road Runner style, mulţumindu-le din zbor şoferului, călătorului, şi nu în ultimul rând, zeităţii în care crezi.
  • Dacă te aşteptai să fie aici şi mult râvnitele replici cu care scapi basma curată în momentul în care eşti prins, o să fii dezamăgit. Aici sunt prezentate câteva reguli care te feresc de a fi prins! Ăsta e scopul! Aşa că dacă devii victimă…bad karma, n-ai prea fost atent, have you? La alea fiecare trebuie să-şi folosească şarmul, imaginaţia şi spontaneitatea personală, pentru că natura bestiei este mult prea complexă şi schimbătoare!

Şi dacă totul pare mult prea complicat, şi cere puncte multe la dexterity, speed, charisma şi intelligence, cumpără-ţi bilet! Mult mai uşor şi mai sigur, ain’t it?

Dar pentru cei mai puţin slabi de înger, pentru cei aventuroşi, pentru dare devils…fraţilor, vă salut!

Şi aştept sugestii pentru noi reguli, şi, de ce nu, poate realizăm şi ghidul ăla cu replici! ;) Ce bine s-ar vinde…

T’care man

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.