Dragă “Andrei din viitor”,

Posted in Epistole cu etichete , , , on decembrie 7, 2010 by Andrei

Ce zici când revii după o perioadă îndelungată? Un simplu salut poate e de-ajuns, pentru că sentimentul de bucurie e destul de viu încât probabil mi s-ar citi în gesturi şi expresie. Dar cum nu mă puteţi vedea…Ştiţi emoţia aia nostalgică, atunci când intri după mulţi ani în curtea vechii şcoli, pe terenul de sport, cu o minge de basket şi ramâi cumva blocat în timp cu ochii la panou? Şi neapărat e toamnă? Da. Cam aşa ceva, cam acelaşi sentiment îl am acum când scriu.

Ştiu că am zis mai demult că n-o să fac jurnal pe-aici. Articolul ăsta nu e vreo excepţie. Este o scrisoare pentru Andrei din viitor. Şi tot cheful de scris mi-a venit când am constatat, într-un aproape atac de panică, uitându-mă pe net la anul lansării serialului “That 70′s Show”, că 1998 nu mai e acum câţiva ani. E acum 12 ani! Nu ştiu de ce, dar am avut senzaţia asta mult timp, încă o am: că anii ’90 tocmai au trecut.

Poate că nu toată lumea e ca mine, şi mulţi dintre voi v-aţi văzut de viaţa voastră şi sunteţi liniştiţi. Eu nu sunt aşa şmecher încă, lucrez la asta, şi anume la a mă simţi cât îmi este posibil de bine cu viaţa mea de acum. Pentru că – au dreptate bătrânii – viaţa e dificilă, să-ţi faci griji e aiurea, să lucrezi pentru a te întreţine şi să ştii exact unde mergi să plăteşti lumina nu e aşa distractiv. Dar poate fi! Pentru că sunt foarte multe avantaje la a fi independent. Tot ce zic e că parcă m-am simţit mai bine în anii ’90, şi vreau să ajung să savurez prezentul la aceeaşi intensitate.

Dragă viitor şi mult mai înţelept eu, să nu mai fii panicat cănd realizezi că nu ştii cum şi când au trecut anii.

De asta vreau să-ţi amintesc acum exact ce făceam în ’98, şi apoi ce-am făcut peste 10-12 ani de atunci, până în prezent.

1998:

  • Aveam 11 ani şi eram într-a 5-a, până pe 23 Noiembrie când am făcut 12 , şi am trecut în clasa a 6-a;
  • Doar pentru acest an, am fost mutaţi din vechea sală de clasă, în corpul B al Şcolii Generale cu Clasele I-VIII. Era corpul vechi, o clădire cu un hol ca un pridvor lung, cu podele de lemn. Clasă veche, cu bănci mâzgâlite şi scrijelite, cu huse vişinii pe ele prinse cu elastic. Centru de votare, la ocazii de gen;
  • Colegul meu de bancă era Cristi Dumbravă, născut în aceeaşi zi cu mine şi pasionat la fel de tare de desen.
  • Pentru desen, am luat următoarele premii: 17 – 18 Aprilie – Concurs: “Omul şi Pădurea” – 5 lucrări; Direcţia Silvică Suceava, diplomă şi premiu;
  • 17-18 Mai - Iaşi- Muzeul Literaturii Române – Bojdeuca “Ion Creangă” – expoziţii sculptură şi grafică – diplomă; ţin minte că am savurat excursia la Iaşi, eu am participat la concursul de desene pe asfalt. Am desenat o scenă din Creangă cu cretă, pe o bucată mare de perete;
  • 20 Mai – Festival Naţional  Satiră şi Umor “Umor la Gura Humorului”  Ediţia a 8-a – Premiu de excelenţă;
  • Pe 1 Iunie, de Ziua Copilului, a fost prima dată când am câştigat ceva la un concurs cu surprize: Am găsit “Steaua Norocoasă” sau aşa ceva într-un ambalaj de napolitane cu Masked Rider, şi puteam primi un set de piraţi sau cowboy mici, de plastic, dacă trimiteam surpriza prin poştă. N-am primit nimic, deşi o trimisesem;
  • pe 25 Iunie Microsoft lansează Windows 98 (prima ediţie), dar eu abia aflam de cum funcţionează un calculator, la sala de net şi jocuri Narcix şi la orele de informatică, dacă îmi aduc bine aminte;
  • Preşedinte era Emil Constantinescu, şi toată lumea făcea bancuri şi poante cu el, poreclindu-l “ţapul”;
  • Sor’mea era în clasa I, dar nu-mi amintesc ce trăznăi făcea…doar că era tunsă scurt, şi avea o coroniţă şmen  la premierea din vară;
  • Eram înscrişi la judo, la domnul Ciocoiu. Marţea se stingea lumina şi ne toveam pe întuneric cu proful, care era într-un mod uimitor, mai ninja decât toţi care au văzut trilogia 3 Ninjas, toate Karate Kid, Sport sângeros, toate filmele cu Van Damme din totdeauna…
  • Iarna mergeam cu colinda cu Bogdan, vecinul meu de la 1. Petardele erau legale şi absolut necesare grozave. După ce uram bine prin cartier, făceam revelionul acasă, cred, uitându-ne până târziu la Ţociu şi Palade, Doru Octavian Dumitru, şi alte arătări pe care le difuzau ăştia;

2008:

  • Anul Internaţional al Cartofului şi al Astronomiei Româneşti – 21 de ani, Anul III de Inginerie Aerospaţială la U.P.B.;
  • Prin Ianuarie m-am înscris la un curs de grafică pe PC, trebuşoară care mi-a schimbat direcţia în viaţă;
  • 4 martie:  Camera Deputaţilor din România a adoptat cu 231 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi 18 abţineri votul uninominal.
  • Am absolvit cursul mai sus menţionat cu notă maximă, primind astfel un atestat de la ministerul învăţământului cum că gata, sunt grafician de-acuma, cu carte de muncă, tot-tot-tot;
  • Deja mă angajasem, pe 24 Martie, la o “firmă” de “producţie publicitară”, part time la început, apoi full. După 3 luni, împreună cu Adi, marketing manager-ul, am demisionat;
  • Încă locuiam în căminul P27 din Regie, cu Badu, loialul meu coleg de trai studenţesc;
  • Am renunţat la Aerospaţiale, retrăgându-mi dosarul. Tot pe-atunci m-am mutat cu chirie, împărţind un apartament de 2 camere cu Adi la piaţa Trapezului. Nu mai aveam să primesc loc la cămin, evident;
  • Pe 22 Iunie moare George Carlin, actor american şi om de mare angajament, iar eu pe 24 Iunie m-am angajat la altă firmă de producţie publicitară, unde am rezistat până în Octombrie;
  • În August, împreună cu un grup de prieteni, ne aventurăm spre Gura Portiţei, o insulă la 18 km de stuful deltei. Marea Neagră ne-staţiunificată, ţuică tare şi o măiastră pastramă de oaie făcută de Ţavă à la grătărel;
  • De Halăwin, 31 octombrie, desfiinţez noţiunea de “stai în banca ta” şi declar deschis sezonul la poezie ce vreau eu (să arăt posterităţii);
  • 10 Noiembrie – mă angajez la firma unde lucrez şi acum. După o scurtă preioadă de griji şi nesiguranţă financiară, simt aşa o năvalnică linişte, că scriu despre nunţi;
  • În ciuda (şi cumva cu durere-n cur despre) alegerii ca p.m. a lui Boc, am cel mai trainic spirit de Sărbători din ultimii ani; Muzică de Crăciun şi colinde în blană la bureau, mi-am luat căciulă de Moş, şi cadouri pentru toată familia şi câţiva prieteni, pe la case-am colindat – cred că m-am dat şi cu placa pe unde am apucat.    Memorabil!

Ne vedem în 2018, a meu!

 

P.S. sau L.E.: Am început acest articol pe 6 Septembrie, la 13:52 fix. Îl public azi, că na, azi e gata. Şi mai am şi altceva de scris deci trebuia introdus în grila de programe c.m.c.p.

Sunt în viaţă!

Posted in Artwork, inedit! cu etichete , , on septembrie 27, 2010 by Andrei

Şi dau din picioare. Sau din stylus, mai corect, şi îmi ies portrete. Şi câştig tot. Mie îmi plac Mîţa şi Iisus, aşa că ar trebui să vă placă şi vouă. De aia. Vasile le desenează, iar pentru asta şi pentru că m-a flatat adăugând primul sălaşul umilului vizitiu la el în utopie, avem

Utopia BalcanicăADĂUGAT! √ la lista de webcomic-uri spionate. Să fie-ntr-un ceas bun!

P.S.: Câte linkuri, tot atâtea câştiguri! Doar în “Acest Articol”!

Geneza rock-ului

Posted in despre..., Sunete cu etichete , , , , on aprilie 23, 2010 by Andrei

E timpul pentru puţină istorie. Din fericire pentru voi, prieteni, concepţia de plictiseală iniţială se opreşte aici! Pentru că acest articol este despre ISTORIA ROCK-ULUI!

Până nu de mult (1981), se credea că rock-ul a luat formă în anii 60 şi a fost perfecţionat în anii 70. Din această gravă neînţelegere s-a creat termenul de “rock clasic”. Foarte recent, într-o fermă abandonată din Abingdon, Virginia (S.U.A.),  s-a făcut marea descoperire a unor texte vechi care atestau vârsta rock-ului ca fiind de două ori mai mare decât se presupunea. Artistul, cunoscut sub numele de Deaf Smokey Green, cânta un cântec intitulat That Rock, It Rolled, care spunea povestea unei pietre pe care o cumpărase el de la un alb bogat. Când Green a crezut că a fost înşelat, s-a dovedit că acea piatră era drept cheia antică pentru a cânta blues. Din greşeală, a scăpat-o de pe o stâncă, iar încercarea ulterioară de a o găsi s-a dovedit inutilă.

În 1877, Thomas Edison inventează fonograful, cu ajutorul căruia în 1912 Hart Wand publică Memphis Blues (considerat primul titlu blues). Apoi în 1914 W.C.Handy scrie St. Louis Blues (considerat primul blues real). Totuşi, primul bluesman de succes comercial este “Blind” Lemon Jefferson, care înregistrează pentru Paramount Long Lonesome Blues, în Chicago în 1926.

Pentru cei ce nu ştiu ori nu şi-au imaginat, termenul de “rock and roll” era argoul negrilor pentru sex. Şi prima persoană care a înregistrat această expresie a fost Trixie Smith, în piesa My Man Rocks Me (With One Steady Roll), în 1922.

În 1929 este introdus discul de 78 RPM, şi la puţin timp după, în 1931, este inventată chitara electrică numită “Frying Pan”(Tigaia) de către George Beauchamp. La începuturile anilor 40, DJ Alan Freed lansează era rock ‘n’ roll, difuzând muzica “neagră” la radio. Mai târziu, în 1951, Freed primeşte propria emisiune televizată, numită The Moondog Show, unde populariza numai muzica R&B. În 1954, Ray Charles îşi formează propria trupă, care duce la o explozie a muzicii R&B (în mare parte underground) în curentul muzical predominant. În acelaşi an tânărul Elvis Presley din Memphis lansează primul său hit, That’s Alright, Mama la studiourile Sun. Bill Haley & the Comets reprezintă primul contact pe care l-au avut europenii cu rock ‘n’ roll-ul, formaţia susţinând un turneu spectaculos cauzând numeroase revolte în rândul maselor. În acelaşi ritm, Buddy Holly şi Jerry Lee Lewis au răspândit fenomenul pe plan mondial, prin turneul lor în Australia.

Bine cunoscutele “power chords” sunt auzite pentru prima dată pe albumele chitariştilor Link Wray şi Eddie Cochran, în urma cărora efectul de “distorsion” este creat, iar primul chitarist care foloseşte acest efect este Lowman Pauling.

Pe 3 Februarie 1959, Buddy Holly, Ritchie Valens şi J. P. “The Big Bopper” Richardson mor într-un accident aviatic în timpul unui turneu în Clear Lake, Iowa. Această zi devine cunoscută ca “The Day the Music Died” (ziua în care muzica a murit), aşa numită de către Don McLean, în piesa American Pie.

În 1963 muzica “surf” loveşte populaţia, urmată de fenomenul The Beatles în 1964, ei fiind vârful de lance al invaziei muzicale britanice în America, iar You Really Got Me a trupei The Kinks este prima piesă hard rock cântată. În 1965 Bob Dylan inventează folk rock-ul, la Newport Folk Festival. În 1967 ia naştere conceptul de festival rock în aer liber, la Monterey Pop Festival, urmat în 1969 de Woodstock Music & Arts Festival, care adună aproximativ 500.000 de fani la ferma lui Max Yasgur în New York.

Începuturile anilor 70 sunt marcate crunt de dispariţia lui Jimi Hendrix şi Janis Joplin în 1970, amândoi murind în urma unor supradoze, unul la o lună diferenţă de celălalt. Tot în 1970 Black Sabbath împământează puternic stilul heavy metal lansând Paranoid. În 1971 moare Jim Morrison (The Doors) şi Duane Allman (Allman Bros. Band). În 1973 Led Zeppelin rup toate recordurile cu turneul lor, iar Pink Floyd lansează Dark Side of the Moon. În 1974 Patti Smith crează ce este considerat a fi primul single punk-rock, Hey Joe. În 1975 managerul celor de la The New York Dolls, Malcom McLaren, părăseşte formaţia în urma unor conflicte interne, şi se întoarce în Londra unde ajută la formarea The Sex Pistols. În 1976 Stevie Wonder lansează Songs in the Key of Life, cu care câştigă 5 premii Grammy. În 1977 moare Elvis Presley la vârsta de 42 de ani. În 1978, se lansează primul aparat stereo portabil, Sony Walkman, şi Van Halen lansează primul album. În acelaşi an Sid Vicious (The Sex Pistols) moare din cauza unei supradoze cu heroină; avea 21 de ani. În 1979 Phillips inventează CD-ul audio.

În 1980 John Lennon (The Beatles) este împuşcat în faţa apartamentului său, Ian Curtis (Joy Division) se sinucide, la vârsta 23 de ani, iar AC/DC lansează Back in Black, cu noul lor vocal Brian Johnson. În 1981 ia naştere  Metallica, iar postul de televiziune MTV debutează cu Video Killed the Radio Star, piesa celor de la The Buggles. În 1982 Michael Jackson lansează albumul Thriller. În 1986 ia fiinţă primul “Lifetime Achievement Award”, acordat trupei The Rolling Stones. În 1988 moare Roy Orbison.

În 1990 Stevie Ray Vaughan moare într-un accident de elicopter. În 1991 Guns N’ Roses lansează Use Your Illusion II, iar Freddie Mercury (Queen) moare în urma unor complicaţii asociate cu SIDA. Seattle devine nucleul grunge rock-ului, cu trupe ca Nirvana, Pearl Jam şi Alice In Chains. În 1992 CD-urile depăşesc casetele audio în preferinţele artiştilor, ca medii de înregistrare. În 1994 moare Kurt Cobain (Nirvana), circumstanţele morţii sale fiind incerte, deşi se speculează că s-ar fi sinucis. În acelaşi an trupe ca Blur, Oasis, Pulp iau cu asalt scena muzicală americană, iar în Cleveland se deschide “Rock and Roll Hall of Fame Museum”.  În 1996 Janet Jackson devine cea mai bine plătită cântăreaţă din istorie, cu un contract de 80 de milioane de dolari semnat cu Virgin Records.  În 1997 ies în lumina reflectoarelor Queens of the Stone Age şi The White Stripes. În 1998 Frank Sinatra moare la vârsta de 82 de ani. În 1999, spiritul originalului Woodstock este comercializat şi compromis, prin crearea festivalului Woodstock ’99.

la începutul anilor 2000, emo (gen de rock apărut la sfârşitul anilor 80) îşi face apariţia dominantă prin trupe ca Jimmy Eat World cu albumul Bleed American în 2001 şi Dashboard Confessional cu The Places You Have Come to Fear the Most în 2003.

…şi aşa se încheie mica noastră incursiune în rădăcinile genului muzical pe care am ajuns să-l iubim atât şi să-l considerăm stil de viaţă, ba unii dintre noi chiar încercăm să ducem moştenirea mai departe, în speranţa de a ajunge măcar până la gleznele greilor dinaintea noastră. Sau măcar să ne ovaţioneze un stadion plin de oameni :)

Bibliografie:

The Rock Bible, Wikipedia

+ o mică atenţie pentru Ion care m-a tot somat să mai scriu cuvinte la tastatură. Ia’n.

O constatare sumbră

Posted in despre..., inedit! cu etichete , , , , , on februarie 3, 2010 by Andrei

O constatare mai sumbră decât toată panica în legătură cu 2012.

Luni noapte, ora 4, 4 şi ceva. Nu reuşesc să adorm nici la film, deşi îmi e somn. Închid calculatorul, pun muzică la radio. Nici un rezultat. Las radioul să cânte ceva liniştitor, deschid televizorul, pe mut. Să fie lumina aia pe care adrom aşa de uşor. Nimic. Caut Animal Planet, găsesc National Geographic. O emisiune despre originile muzicii. Interesant. Durează 10′ maxim. Apoi apare ceva despre univers, mai exact, despre cum va dispărea el. Încă sper ca urmărind chestia asta, să mi se închidă ochii şi să adorm…

Se face că oamenii de ştiinţă au formulat câteva teorii despre moartea universului. Nu dezvolt prea mult, dar una din ele ar fi “the big crunch” care arată că, din moment ce universul se dilată, se extinde într-un mod continuu, la un moment dat totul se va inversa iar materia se va comprima la fel de subit cum s-a împrăştiat în urma presupusului “big bang”. Pentru că, în teorie, dacă e un fapt că universul se extinde, înseamna că a pornit de la un zero. Dar o lege a universului, şi anume gravitaţia, spune că tot ceea ce urcă trebuie să şi coboare. Asta înseamnă că în viitor, peste milenii probabil, gravitaţia se va rupe, va ceda, se va inversa, iar universul se va prabuşi întru sine. Şi aici m-a trăznit.

Această lege a universului de a se extinde, de a se dilata, de a distanţa materia din ce în ce mai mult se aplică imuabil şi universului nostru ca societate. De fapt mai mult, ca rasă! La fel cum gravitaţia s-ar aplica universului, la fel şi distanţarea materiei de materie, a stelelor de stele, a galaxiilor de alte galaxii se aplică şi între noi! Deci concluzia mea provocatoare de piele-găină este că suntem poate meniţi, printr-o lege universală, să ne distanţăm unii de alţii tot mai mult?!

Şi este adevărat! Inventăm noi tehnici să nu fim nevoiţi să stăm faţă în faţă, mână în mână, să ne vorbim, să ne atingem. Lucrăm asiduu pentru această “înlesnire” a comunicării!
Tu iţi dai seama cât de mult greşim?! Logica îmi spune că orice încercare de a ne opune legii ăsteia de distanţare ar aduce mai rapid anularea noastră decât dacă ne-am îndepărta unii de alţii lent până ne-am răci de tot. De fapt, anularea universului nostru ca rasă, de care vorbeam mai sus. La fel cum universul, dacă se contractă = se autodistruge.

Optimism kicking in, totuşi nu e nevoie să ne facem griji, totul nu este chiar atât de sortit pierzaniei. Pentru că întrebarea acum devine: de unde ştim noi dacă imediat dupa acest “big crunch” nu va urma un nou “big bang”? Şi aici îmi gasesc liniştea. Deci e chiar indicat ca noi să ne opunem acestei legi de a ne distanţa unii de alţii, pentru că poate făcând asta, distrugem condiţia noastră actuală şi creăm astfel una nouă, poate mai bună! Şi prin distrugere mă refer doar la schimbarea vechilor concepţii greşite. În fapt, distrugerea este o schimbare.

Acum m-aş fi culcat pe o ureche, împăcat, cu un zâmbet pe faţă. Dar ştim amândoi, numai a-ţi dori nu funcţionează. So let’s go do some damage!

P.S.: And we’ll call it “The Big Love Crunch” :D

ADEVARUL DESPRE GRIPA PORCINĂ şi SECRETUL VIEŢII

Posted in Artwork, issues cu etichete , , on ianuarie 13, 2010 by Andrei

Nu ştiu câţi au observat că mie îmi plac benzile desenate. Cine nu ştie încă acest fapt în primul rând să-i fie ruşine. Am trecut în partea dreaptă mai jos nişte linkuri utile cu ce webcomics mai urmăresc eu. Vroiam cu această ocazie de awareness să adaug unul nou, foarte colorat şi cu pereţi de text (n.a.) cu nişte idei foarte bune despre viaţă şi scopul nostru în ea. TRIPLU CLICK AICI. Apoi, exact ca atunci când instalezi XP: Next, Next ş.a.m.d. Ăsta era secretul. A, şi despre vaccinul panaceu, antidotul intravenos antiporc:

Click pe drapel, că se face mare.

Leapşa 2: Dupac eschimoşesc

Posted in issues cu etichete on decembrie 22, 2009 by Andrei

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

Mai erau câteva zile până la Crăciun, şi totul era liniştit în casă…

Nu se auzea nici un zgomot, nici de sub masă, nici măcar cum ningea afară perfect paralel şi în straturi egale…Iar Cristiana, din confortul iatacului ei, cică aşa-ntr-o doară Hei, care e…

1. Cea mai mare frică a ta?
2. Idealul tău în viaţa?
3. Dorinţa ta cea mai ascunsă?
4. O persoană pe care o admiri?
5. Cel mai frumos cadou primit vreodată?

Dragă Eschimos, îţi voi răspunde la mişto prima dată, pentru că na.

1. Să mă trezesc într-o zi brusc şi să realizez că eu de fapt sunt un cocalar şi tot ce s-a întâmplat până acum a fost un vis, pentru că subconştientul meu de cocalar îşi dorea să aparţină unui tip atât de adevărat, ca în vis, şi să descopăr că o am mică.

2. Să pot să fac ce toţi ceilalţi pot doar eu nu pot oricât aş încerca până şi un bebeluş poate*. Nu nu, stai. Să fac sex cu 1032 de femei ca Johnny Depp la filmările de la Don Juan de Marco. Ce spui? A fost doar un rol, nu e adevărat?! :(  Atunci să fiu atât de important pentru lume încât să am loc garantat pe naveta spaţială cu care vom pleca pe Marte.

3. Să-mi aibă Chuck Norris spatele. Nu. Să trag cocaină de pe abdomenul Angelinei (goală) şi să postez video pe youtube să-l vadă toţi mok în HD. Angelina goală. Iubesc opensource-ul. Apoi să o sun pe mama să-i spun că o iubesc şi ea să-mi spună “Ţi-am pus ciorbă rădăuţeană în pachet.”ANGELINAGOALĂ

4. Oricine are tupeu să-mi spună în faţă că barba mea nu-i inspiră respect. E clar că apoi admiraţia ar deveni un blestem în flăcări de acid pe care nu şi-l dorea nimeni dar na a trebuit să se găsească un deştept pe care să-l “admir”.

5. Internetul. Mulţumesc, oameni primitivi prostuci care vroiaţi să înlesniţi şi amplificaţi comunicarea interumană. Nu era ok cu telefoanele şi o scrisoare din când în când. Acuma suntem zei la asta avem profile pe net ca fetuşi înainte să dezvoltăm degete pentru tastat. Da, am ajuns aici.

Acuma serios(se consideră că toate răspunsurile au un “până acum” în faţă, e evident de ce):

1. Să ajungem controlaţi de cei cu bani şi putere, să ne ştie fiecare mişcare prin orice metodă, să fim ţinuţi în întuneric şi minciună, să se facă teste pe noi. Să fim atât de dezbinaţi încât să fim la fel de străini unii altora chiar şi în timp de restrişte. A, stai, asta se cam întâmplă deja. Cîcat.

2. Să fiu respectat pentru un singur lucru la care să ajung să fiu genial, şi să fiu iubit pentru tot ce devin ca om, cu defecte incluse.

3. Îmi doresc să ştiu adevărul absolut. Despre toate misterele şi secretele din lumea asta, să o înţeleg, să ştiu dacă suntem singuri în univers sau nu, şi să plec de aici când autodistrugerea devine ireversibilă.

4. Johnny Depp, e un om extraordinar. Are şi trupă, The Kids. Ştiai că după filmările de la Secret Window, a trimis prin poştă unui puşti pălăria folosită în film? Aici e toată povestea.

5. Liberul arbitru. Glumeam d’oooh. Şi-aşa majoritatea nu apreciază cel mai minunat cadou care le-a fost oferit. Nu ştiu, nu am primit nici un cadou aşa memorabil deci nu-mi vine în minte nimic. Un pistol brichetă care imită un Beretta, la majorat?

După ceafă la Eon, Vlăduţ, Marian, pentru Lisa doar un bobârnac. Faceţi ce vreţi daţi mai departe în ciudă sau nu încurajaţi violenţa, liberul arbitru fie cu voi. :P

* dacă aş divulga ce e acel lucru, aş pierde multe beri.

Fericirea se măsoară în cm

Posted in Gura Humorului, issues, Sunete, Uncategorized cu etichete , , , on decembrie 21, 2009 by Andrei

21 Decembrie 2009  – România  înzăpezită aproape total, ne informează mediafax.

Ştim care-i treaba, nu e prima dată, suntem pregătiţi(moral). Aşa că o să trec direct la happy end: jocurile şi sporturile de iarnă! Pentru mine e o binecuvântare o ninsoare zdravănă înainte de Crăciun, şi nu sunt singurul care simte la fel. Sunt în asentiment cu şoferii, nu mă bucur de necazul altuia (sâmbătă noapte am stat cu un amic mai bine de juma de oră să-i scoatem maşina din parcare!), dar pentru că nu conduc, tind să consider toată zăpada asta ca ceva frumos. Cel puţin pentru un humorean ca mine, Crăciunul fără zăpadă e ca berea fără alcool, merţanu fără stemă, bărbatu fără burtă, femeia fără ţâţe etc., aţi prins ideea.  Aşa că abia aştept să ajung acasă.

Un alt motiv imens de bucurie e că pe 25 Decembrie se inaugurează pârtia din oraş, Vlad vă arată poze.

Eu o să fiu acolo când va intra acest mare eveniment în istorie, cu placa într-o mână şi cu şampania în cealaltă.

Ca un fel de cadou ieftin, dar din suflet, vă dau lista mea cu muzică de snowsurfing.

Se începe cu Fucking Champs – Champs Fanfare şi/sau Exodus – A Call To Arms (ambele de pe coloana sonoră la That’s It That’s All, snowboarding cu Travis Rice & Co) şi se rulează pe:

Chevelle – Send The Pain Below

Queens Of The Stone Age – You Think I Ain’t Worth A Dollar, But I Feel Like A Millionaire

Pantera – Five Minutes Alone

Pantera – I’m Broken

Metallica – Fuel

Metallica – Whiskey In The Jar

Disturbed – Down With The Sickness

Disturbed – Stricken

Green Day – Jesus Of Suburbia

Crossfade – Cold

M83 – We Own The Sky

Taxi – Cortina de Fier

Eve 6 – Anytime (coloană sonoră la Out Cold – filmul care m-a făcut să  ♥ snowboarding-ul :D )

Weezer – We Are All On Drugs

Ataris – The Boys Of Summer

Nonpoint – In The Air Tonight

Steppenwolf – Born To Be Wild

Creed – One Last Breath

Creed – My Sacrifice

Alice In Chains – A Looking In View

Papa Roach – Blood Brothers

Papa Roach – Time And Time Again

Papa Roach – Broken Home

Papa Roach – Between Angels And Insects

Puddle Of Mudd – Control

Three Days Grace – Animal I Have Become

Funeral For A Friend – The Great Wide Open

Funeral For A Friend – History

Finch – Letters To You

Rise Against – Prayer Of The Refugee

Atreyu – Her Portrait In Black

Atreyu – Blow

Atreyu – Ex’s And Oh’s

Avenged Sevenfold – Gunslinger

AC/DC – TNT

Audioslave – Show Me How To Live

Brand New – The Quiet Things That No One Ever Knows

Pearl Jam – Indifference

Foo Fighters – Everlong

Foo Fighters – Wheels

Foo Fighters – All My Life

Foo Fighters – Word Forward

Foo Fighters – My Hero

Motley Crue – Too Young To Fall In Love

Accept – Balls To The Wall

Slipknot – Before I Forget

George Thorogood – I Drink Alone

The Black Keys – Keep Me

Red Hot Chili Peppers – Scar Tissue

Nada Surf – Always Love

Linkin Park – What I’ve Done

The Clash – I Fought The Law

Strap in, plug in, shuffle, repeat all, şi PÂRTIE!

Sărbători tihnite şi lipsite de leziuni, degerături, entorse, fracturi, contuzii, comoţii, ochi vineţi, mahmureli îndelungate, indigestii şi neuroni irosiţi aiurea! ;)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.