Arhivă pentru categoria issues

Vodafonoch

Posted in despre..., issues cu etichete , , , on martie 25, 2011 by Andrei

Ieri dimineaţă primesc un mesaj de la diavol.

Ironic, numărul lui de telefon nu este 666, cum îmi indică bunul simţ. El se joacă cu mintea şi nervii, şi alege un număr tot din 3 cifre, dar aparent blând, nevinovat: 800. Pentru că ce cifră e mai nevinovată şi mai blândă decât cifra 8? Arată a om de zăpadă! Şi zero e..nimic rău.

Mi se adresează colocvial, pe un ton prietenesc, şi se recomandă la persoana a III-a, plural. “For we are legion”, gândesc, natural. Încearcă să mă prindă pe picior greşit, cu dezinvoltură. “Salut!”. Îmi vorbeşte de viitor, mă atenţionează că mi-a pregătit un “cadou ritmat”. Iminent, mă cac pe mine, ce poate fi bun în asta? Deja aud tobele groteşti şi pocnetul surcelelor sau bulbucii lavei peste care se pregăteşte cu spor cazanul în care voi fierbe lent.

Sunetul unui nou mesaj mă smulge din starea de transă, şi realizez că am avut un coşmar lucid în miezul zilei, timp de o oră jumate. În noul mesaj, mă pune în faţa faptului împlinit. Cuvinte ca “gratuit”, “lună”, “startul”, “melodia”, “preferată” nu mă păcălesc, îmi dau seama că totul e o capcană. Sunt încurajat să-mi aleg ceva, pentru că e rândul meu. Aceste două cuvinte mă fac să nu mai înţeleg altceva. Oare am înjurat prea mult? Oare am ignorat prea mulţi bătrâni în transportul în comun, ne-cedând scaunul? Oare nu am trimis destule mesaje cu bani pentru S.M.U.R.D., sinistraţi, Japonia, concursuri de “cultură generală”? OARE NU AM IUBIT DESTUL?!

Mă informează că voi fi sunat, pentru viitoare instrucţiuni. Probabil trebuie acum să-mi vând sufletul. Da, despre asta este vorba. Hei, măcar…poate o să primesc vreo abilitate mişto sau averi şi faimă…Ştiu că vrea să aleg ceva să-mi pun în telefon. Atât îmi e clar. Realizez că prin acest gest, telefonul meu devine un portal pentru lumea de dincolo. Eu, şi milioanele de români care au fost contactaţi! Milioane de uşi larg deschise dinspre infern!

Dar ce e asta? Am o cale de întoarcere? Pot să nu mai doresc “serviciul”, sunându-l înapoi? Nu…e un truc. Malefică entitate! Mă va folosi, îi voi servi scopul şi apoi…voi fi scrum.

Primesc un telefon, la scurt timp. Răspund cu cel mai tremurat hâit care odată a fost vocea mea normală. Fără vreun avertisement, sunt întrerupt scurt de o voce rece de femeie, care îmi taie răsuflarea. “Aici numai el vorbeşte”, îmi spun. Mă anunţă că am 3 variante, puse din nou sub masca veselă şi tinerească a acestor “melodii”. Sufletul mi se încolăceşte în jurul coloanei, ca un organ intern, la auzul lor:

1. Alex Velea – One Shot

2. Nick Kamarera Feat. Mike Diamondz – Thailanda

3. Corina – No Sleepin’

Mă cutremur, şi simt cum oasele se mi se dărâmă, ca în urma unei implozii. Realizez că e o alegere imposibilă.

— + —

De ce, Vodafone?

De ce mă iei la început cu pastile de astea vagi, spunându-mi că vei face ceva pro bono pentru mine (şi restu de guvizi abonaţi), ca apoi să îmi serveşti căcat pe tonul ăsta de “hei, e de fapt tort!”?

De ce mă forţezi să fac ceva în privinţa ta? Nu vreau să fac nimic, Vodafone, vreau doar să plătesc factura şi să am cum vorbi la telefon! Atât! Nu vreau să trebuiască să sun să dezactivez nici un servici, cât timp nu l-am cerut, de ce să depun efortul?

De ce îmi insulţi inteligenţa, în cazul în care consider că am nevoie de aşa ceva(nu, nu o să am vreodată, mi se pare de o cretinitate groasă să mă pui să ascult aceeaşi şi aceeaşi chestie. Pentru asta e alarma, s-o urăsc, să mă trezesc în ciudă, s-o opresc. Ajung să îl sun pe gigel, fac ca iepuraşul în bancul cu clătitele, şi iritat de sunetele alea repetitive, când într-un final răspunde omu, îl bag în mă-sa direct. Ne induci stres, Vodafone!) şi îmi serveşti reziduurile astea pe care le numeşti “melodii”?

De ce, prin asta, ajuţi la îngroparea muzicii noastre şi la spălarea de creiere şi suflete?

De ce mă întrebi dacă am stofă de DJ? De unde în tot iadul să am eu stofă de DJ? Sunt crescător autorizat de DJ (mă gândesc că aşa apar ei) de la care recoltez lâna din care fac stofă? Nu îţi sunt îndeajuns pieile noastre golite de orice umbră de umanitate, când ne-ai dat alea 3 variante? Îmi şi imaginez cât de tare pot să  îi distrez pe prieteni cu hit-urile cele mai noi. Tare, în timpane, hit după hit, până fac Top score! şi scuipă sânge, aşa îi distrez, Vodafone.

De ce nu pot avea stofă de acordeonist? Sau de chitarist? Sau de ambientalist? Să-i pun să asculte marea într-o scoică, sau susurul cald de când mă piş?

Pentru că este clar, Vodafone, tu eşti diavolul!


Un fel de doliu naţional

Posted in issues cu etichete , , , , , , , , on februarie 21, 2011 by Andrei

Mă simt din ce în ce mai confortabil în culori închise. Poate că ăsta e felul creierului meu de a-mi spune că purtăm doliu amândoi, numai că eu încă nu îmi dau seama. Exuberanţa tinereţii mele e ca un corn de rinocer alb, iar braconierii sunt în aceeaşi măsură demonii mei interiori, şi persoanele care profită de controlul lor asupra mea. Pofta de viaţă rugineşte lent într-o blazare continuă, iar cinismul sparge din ce în ce mai multe balonaşe de bucurie a vreunei noi descoperiri. Mă uit la un film – dacă e nou, e dezamăgitor, fără o poveste solidă, cu adâncime, şi îmbibat gros în efecte speciale ca tot restul filmelor făcute în zilele noastre. Dacă revăd unul mai vechi, descopăr neverosimilitatea unor faze care mai demult mă atingeau acolo unde trebuie. Mai pătrunde câte o rază de speranţă când mai dau peste vreo piesă faină sau vreun autor-emblemă a unei atitudini de viaţă, dar norii se închid rapid la realizarea că ei au făcut ce a trebuit şi de aia le admir eu acum opera.

Trăiesc în Oraş, iar tot ce înseamnă asta este că nu am, dar absolut de loc, unde să merg să îmi clătesc ochii la ceva ce nu e cartiere şi maşini în intersecţii. O să zici “în parc” dar deja ştiam asta, şi nu merge. Parcurile sunt pentru mine doar nişte ţarcuri pentru oameni, la fel cum în interiorul lor sunt ţarcuri pentru câini. Ori eu nu sunt un animal care nu vede mai mult şi se bucură că e scos să-şi facă nevoile. Badu, colegul meu zicea că-s nebun, când îi ziceam asta, în anul I. Dar nu e exact aşa? Mie îmi lipseşte altceva. Vreau să mă duc la marginea oraşului, şi să ştiu că din punctul ăla mai departe nu e decât sălbăticie. Pădure, râpă, mare, orice. Să ştiu că oricând pot să evadez, dar e alegerea mea să rămân. Asta m-ar mai linişti. Sau măcar de-ar fi un deal mai răsărit, să mă urc pe el şi să zic că sunt deasupra haosului. Aici e doar câmp.

Nu e o lamentare, să fie clar. Pentru mine e o descărcare, iar pentru alţii sper să fie ceva ca un avertisment.

Pentru cei ca văr’miu Tudor. El e un puşti în clasa a 10-a care ascultă muzică bună, învaţă la chitară şi se ţine de şcoală. Şi asta e bine de tot pentru un puşti azi. Ceea ce e foarte trist, ar trebui să fie ceva obişnuit. Pentru cei ca el, care încă n-au avut de a face cu viaţa pe cont propriu: e grav, băieţi şi fete. E tot ce v-au spus ai voştri, e o luptă unde numai cei foarte determinaţi şi abili reuşesc. A, şi hoţii, jmecherii şi băeţii dă bani gata(mulţi dintre care sunt prea fraieri încât să calce pe urmele lu’ mafiotu’ de taică-su şi să facă bănet).

Ai grijă şi cască ochii la orice oportunitate şi profită la maxim, dar numai dacă se pretează scopului tău. E bine să ai un scop clar, să ştii ce vrei. Dacă nu ştii, nu dispera. Eu n-am ştiut nici la 20 de ani. Când eram deja în anul 2 la o facultate la care am renunţat. Şi asta e important. Să ai curajul să renunţi, dacă vezi că ai luat-o pe căi greşite. Să faci ce trebuie când îţi găseşti chemarea.

La noi e ideologia asta – termină o facultate, ca să ajungi om, să ai slujbă să ai “bani de pâine”. Şi e fondată pe nişte premise justificabile, pentru că sistemul în care trăim aşa funcţionează. Aşa poţi să atingi un nivel liniştit, superior celui de supravieţuire. Dar în lumea nouă, e şi uneori greşit. Ajungi inginer, dar ţie ţi-a plăcut să fii tot timpul în contact cu oamenii şi să scrii. Ajungi informatician, dar tu ştii toate speciile de gecko existente şi ţi-e cel mai bine cu piciorul pe scara trenului. Şi tot aşa. Mulţi se mulţumesc cu condiţia lor, şi ajung să-şi deteste viaţa mult mai târziu, când se trezesc că urlă la copiii care vor lecţii de chitară sau balet.

Am un prieten, Aşchie, care face pizza la un restaurant acasă, în Gura Humorului. E de-o vârstă cu mine, a terminat liceul, dar n-a dat la facultate, din aceleaşi dificultăţi financiare pe care le au mulţi în situaţia lui. A fost nevoit să lucreze ca să poată să se întreţină. Dar Aşchie mai face ceva. Aşchie tatuează şi face piercing. Face asta fără să aibă salon, de vreo 10 ani. Lucrează cu tuşuri şi aparatură profesionistă, câştigate în timp, tot din tatuaje. Şi o face bine. Ştiu, îşi iroseşte talentul, ar putea să se angajeze uşor într-un oraş mare, cu experienţa lui,  sau ar putea pleca în străinătate unde chiar ar duce-o bine de tot. Acum câţiva ani am descoperit un curs pentru artişti tatuatori, cu licenţă şi posibilitate de angajare, şi i-am propus să rişte pentru că i-ar face zob pe mulţi, el fiind deja tătic cu maşina în mână. Mi-a zis că nu are cum să plece, familia lui are nevoie de sprijin şi mai e şi un risc destul de mare. Şi îl înţeleg. Pentru că viaţa e nedreaptă. Pentru că altundeva în ţara asta, un oarecare puştan cu pretenţii care ştie să-ţi facă o casă dacă îi ceri, s-a uitat la Miami Ink şi îi cere lu’ tati bani de echipament şi lecţii. Nu contează ce ajunge, contează că are şansa, chiar dacă e doar un moft. Ce nu înţeleg e confortul fals şi plafonarea. Sunt mulţi în situaţia lui Aşchie, dar nu cred că nu există soluţie. Toţi avem dreptul să ne urmăm visele şi, mai ales dacă avem un talent, avem datoria să o facem, oricât de cu tragere de inimă ar fi. Lumea ar fi mai bună, cu mai mulţi oameni fericiţi.

Aşa că deşi majoritatea suntem crescuţi în mentalitatea asta românească, eu zic să nu cedezi temerilor. Fă încă din timp tot posibilul să ajungi să faci ce-ţi place, când va fi momentul.

Eu sunt deocamdată în “monkey – mode”. Mă întind spre o cracă mai bună, mai pe sufletul meu, mai aproape de unde trebuie să ajung.

Se pare că până la urmă doliul ăsta nu e doar pentru mine. E pentru toţi cei ca mine care îşi irosesc tinereţea cu chestii aparent necesare supravieţuirii fizice, dar care bat zilnic câte un cui în sicriul sănătăţii psihice şi spirituale. Mă cac în ea pâine de toate zilele, dacă nu mai reuşesc să schiţez un zâmbet când văd copii jucându-se, şi în schimb îmi zic “săracii, nici nu ştiu ce-i aşteaptă”.

 

This is your life, and it’s ending one minute at a time.

(Chuck Palahniuk, Fight Club)

ADEVARUL DESPRE GRIPA PORCINĂ şi SECRETUL VIEŢII

Posted in Artwork, issues cu etichete , , on ianuarie 13, 2010 by Andrei

Nu ştiu câţi au observat că mie îmi plac benzile desenate. Cine nu ştie încă acest fapt în primul rând să-i fie ruşine. Am trecut în partea dreaptă mai jos nişte linkuri utile cu ce webcomics mai urmăresc eu. Vroiam cu această ocazie de awareness să adaug unul nou, foarte colorat şi cu pereţi de text (n.a.) cu nişte idei foarte bune despre viaţă şi scopul nostru în ea. TRIPLU CLICK AICI. Apoi, exact ca atunci când instalezi XP: Next, Next ş.a.m.d. Ăsta era secretul. A, şi despre vaccinul panaceu, antidotul intravenos antiporc:

Click pe drapel, că se face mare.

Leapşa 2: Dupac eschimoşesc

Posted in issues cu etichete on decembrie 22, 2009 by Andrei

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

Mai erau câteva zile până la Crăciun, şi totul era liniştit în casă…

Nu se auzea nici un zgomot, nici de sub masă, nici măcar cum ningea afară perfect paralel şi în straturi egale…Iar Cristiana, din confortul iatacului ei, cică aşa-ntr-o doară Hei, care e…

1. Cea mai mare frică a ta?
2. Idealul tău în viaţa?
3. Dorinţa ta cea mai ascunsă?
4. O persoană pe care o admiri?
5. Cel mai frumos cadou primit vreodată?

Dragă Eschimos, îţi voi răspunde la mişto prima dată, pentru că na.

1. Să mă trezesc într-o zi brusc şi să realizez că eu de fapt sunt un cocalar şi tot ce s-a întâmplat până acum a fost un vis, pentru că subconştientul meu de cocalar îşi dorea să aparţină unui tip atât de adevărat, ca în vis, şi să descopăr că o am mică.

2. Să pot să fac ce toţi ceilalţi pot doar eu nu pot oricât aş încerca până şi un bebeluş poate*. Nu nu, stai. Să fac sex cu 1032 de femei ca Johnny Depp la filmările de la Don Juan de Marco. Ce spui? A fost doar un rol, nu e adevărat?! :(  Atunci să fiu atât de important pentru lume încât să am loc garantat pe naveta spaţială cu care vom pleca pe Marte.

3. Să-mi aibă Chuck Norris spatele. Nu. Să trag cocaină de pe abdomenul Angelinei (goală) şi să postez video pe youtube să-l vadă toţi mok în HD. Angelina goală. Iubesc opensource-ul. Apoi să o sun pe mama să-i spun că o iubesc şi ea să-mi spună “Ţi-am pus ciorbă rădăuţeană în pachet.”ANGELINAGOALĂ

4. Oricine are tupeu să-mi spună în faţă că barba mea nu-i inspiră respect. E clar că apoi admiraţia ar deveni un blestem în flăcări de acid pe care nu şi-l dorea nimeni dar na a trebuit să se găsească un deştept pe care să-l “admir”.

5. Internetul. Mulţumesc, oameni primitivi prostuci care vroiaţi să înlesniţi şi amplificaţi comunicarea interumană. Nu era ok cu telefoanele şi o scrisoare din când în când. Acuma suntem zei la asta avem profile pe net ca fetuşi înainte să dezvoltăm degete pentru tastat. Da, am ajuns aici.

Acuma serios(se consideră că toate răspunsurile au un “până acum” în faţă, e evident de ce):

1. Să ajungem controlaţi de cei cu bani şi putere, să ne ştie fiecare mişcare prin orice metodă, să fim ţinuţi în întuneric şi minciună, să se facă teste pe noi. Să fim atât de dezbinaţi încât să fim la fel de străini unii altora chiar şi în timp de restrişte. A, stai, asta se cam întâmplă deja. Cîcat.

2. Să fiu respectat pentru un singur lucru la care să ajung să fiu genial, şi să fiu iubit pentru tot ce devin ca om, cu defecte incluse.

3. Îmi doresc să ştiu adevărul absolut. Despre toate misterele şi secretele din lumea asta, să o înţeleg, să ştiu dacă suntem singuri în univers sau nu, şi să plec de aici când autodistrugerea devine ireversibilă.

4. Johnny Depp, e un om extraordinar. Are şi trupă, The Kids. Ştiai că după filmările de la Secret Window, a trimis prin poştă unui puşti pălăria folosită în film? Aici e toată povestea.

5. Liberul arbitru. Glumeam d’oooh. Şi-aşa majoritatea nu apreciază cel mai minunat cadou care le-a fost oferit. Nu ştiu, nu am primit nici un cadou aşa memorabil deci nu-mi vine în minte nimic. Un pistol brichetă care imită un Beretta, la majorat?

După ceafă la Eon, Vlăduţ, Marian, pentru Lisa doar un bobârnac. Faceţi ce vreţi daţi mai departe în ciudă sau nu încurajaţi violenţa, liberul arbitru fie cu voi. :P

* dacă aş divulga ce e acel lucru, aş pierde multe beri.

Fericirea se măsoară în cm

Posted in Gura Humorului, issues, Sunete, Uncategorized cu etichete , , , on decembrie 21, 2009 by Andrei

21 Decembrie 2009  – România  înzăpezită aproape total, ne informează mediafax.

Ştim care-i treaba, nu e prima dată, suntem pregătiţi(moral). Aşa că o să trec direct la happy end: jocurile şi sporturile de iarnă! Pentru mine e o binecuvântare o ninsoare zdravănă înainte de Crăciun, şi nu sunt singurul care simte la fel. Sunt în asentiment cu şoferii, nu mă bucur de necazul altuia (sâmbătă noapte am stat cu un amic mai bine de juma de oră să-i scoatem maşina din parcare!), dar pentru că nu conduc, tind să consider toată zăpada asta ca ceva frumos. Cel puţin pentru un humorean ca mine, Crăciunul fără zăpadă e ca berea fără alcool, merţanu fără stemă, bărbatu fără burtă, femeia fără ţâţe etc., aţi prins ideea.  Aşa că abia aştept să ajung acasă.

Un alt motiv imens de bucurie e că pe 25 Decembrie se inaugurează pârtia din oraş, Vlad vă arată poze.

Eu o să fiu acolo când va intra acest mare eveniment în istorie, cu placa într-o mână şi cu şampania în cealaltă.

Ca un fel de cadou ieftin, dar din suflet, vă dau lista mea cu muzică de snowsurfing.

Se începe cu Fucking Champs – Champs Fanfare şi/sau Exodus – A Call To Arms (ambele de pe coloana sonoră la That’s It That’s All, snowboarding cu Travis Rice & Co) şi se rulează pe:

Chevelle – Send The Pain Below

Queens Of The Stone Age – You Think I Ain’t Worth A Dollar, But I Feel Like A Millionaire

Pantera – Five Minutes Alone

Pantera – I’m Broken

Metallica – Fuel

Metallica – Whiskey In The Jar

Disturbed – Down With The Sickness

Disturbed – Stricken

Green Day – Jesus Of Suburbia

Crossfade – Cold

M83 – We Own The Sky

Taxi – Cortina de Fier

Eve 6 – Anytime (coloană sonoră la Out Cold – filmul care m-a făcut să  ♥ snowboarding-ul :D )

Weezer – We Are All On Drugs

Ataris – The Boys Of Summer

Nonpoint – In The Air Tonight

Steppenwolf – Born To Be Wild

Creed – One Last Breath

Creed – My Sacrifice

Alice In Chains – A Looking In View

Papa Roach – Blood Brothers

Papa Roach – Time And Time Again

Papa Roach – Broken Home

Papa Roach – Between Angels And Insects

Puddle Of Mudd – Control

Three Days Grace – Animal I Have Become

Funeral For A Friend – The Great Wide Open

Funeral For A Friend – History

Finch – Letters To You

Rise Against – Prayer Of The Refugee

Atreyu – Her Portrait In Black

Atreyu – Blow

Atreyu – Ex’s And Oh’s

Avenged Sevenfold – Gunslinger

AC/DC – TNT

Audioslave – Show Me How To Live

Brand New – The Quiet Things That No One Ever Knows

Pearl Jam – Indifference

Foo Fighters – Everlong

Foo Fighters – Wheels

Foo Fighters – All My Life

Foo Fighters – Word Forward

Foo Fighters – My Hero

Motley Crue – Too Young To Fall In Love

Accept – Balls To The Wall

Slipknot – Before I Forget

George Thorogood – I Drink Alone

The Black Keys – Keep Me

Red Hot Chili Peppers – Scar Tissue

Nada Surf – Always Love

Linkin Park – What I’ve Done

The Clash – I Fought The Law

Strap in, plug in, shuffle, repeat all, şi PÂRTIE!

Sărbători tihnite şi lipsite de leziuni, degerături, entorse, fracturi, contuzii, comoţii, ochi vineţi, mahmureli îndelungate, indigestii şi neuroni irosiţi aiurea! ;)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.