Archive for the Artwork Category

Jurnalul cu suflet

Posted in Artwork, asta nu e poezie with tags , , , on august 6, 2012 by Andrei

Cuvânt înainte: Acum vreo lună am găsit un obiect foarte drag mie, ceva ce crezusem pierdut cândva într-o mutare pe vară de la cămin. Acest obiect e o mapă, iar în ea sunt niște foi cu cuvinte. Unele au ritm, structură, și se aranjează în rime, iar altele doar curg, ca niște înregistrări ale unor secvențe cerebrale, la un moment dat în viața mea. Ce urmează e una din aceste înșiruiri de gânduri, scrisă cândva prin clasa a 8-a sau a 9-a, dacă îmi amintesc bine, mi-e ciudă că n-am datat-o exact. Cred că a fost prima dată când, fără să-mi dau seama, am început să scriu cu adevărat.

Jurnalul cu suflet

M-am oprit. M-am așezat să-mi trag sufletul. M-am așezat să-mi trag sufletul în stilou, să-l pun pe foaie, să-l scriu. Să-l închid între rânduri, între dungile de pe caiet, între gratiile monotone, gri, și atât de echidistante.

Pentru că a scrie e tot o modalitate de a-ți pierde sufletul; însă n-aș numi-o, eu personal, o pierdere a sufletului, căci rămâi cu foile, pline de el. Îți servesc apoi ca un document care atestă că, odată demult, ai fost un sufletist. Un om cu “anima”. Poți să spui și tu oricui, uite, dom’ne, am suflet! Că-i așa de greu să găsești oameni cu suflet în ziua de azi…

Aș fi putut, fără nici o problemă din punctul de vedere al redactării, să-l scriu pe foi albe, dar și-ar fi pierdut consistența. Dezordonat, așa cum tinde sufletul să fie, s-ar fi amestecat prea mult și s-ar fi încurcat pe o foaie albă. Alții poate își scriu sufletele pe coli A4. Sau A3 sau A-1000, pe cât le încape lor! Eu prefer caiete dictando. E mai ordonat așa. Stau frumos aranjate marile iubiri, cu micile pasiuni, toate temerile și toate impulsurile, toate zâmbetele și toate lacrimile, albastrul cerului cu albastrul ochilor ei, negrul și verdele pământului cu negrul și verdele ochilor lor. Mi-am paginat simțurile, pe toate pe câte le poți simți cu sufletul; mai apare din când în când câte o bere, o floare, un lanț muntos, o mare…Pe margine, indexați, aranjați alfabetic, stau prietenii. Stau pe margine, cu picioarele ce le atârnă în interior, și râd și se bucură, privind la toate câte îmi mai trec mie prin suflet. Lor nu le pasă că stau între rânduri, fiindcă știu că-i iubesc deopotrivă.

Poate că mi-aș fi dorit să fiu unul dintre aceia cu sufletul dezordonat, în libertate totală, care se lăfăie azi pe malul mării, mâine pe un pisc de munte, iar poimâine înapoi la iubire, în interior, între perne, între rujuri, între buzele ei. Dar astea-s vise…și-apoi ce m-aș face când ea nu mai acceptă norii, și marea mă cheamă la ea, și muntele mă strigă de sus? Ce m-aș face cu toți așa, năvală, cu toți “în cap”? De aceea e mai bine să vină pe rând, fiecare la timpul lui sufletesc. Uite, azi, de la pagina 16 până la 20, marea. Mâine, de la 20 până la 35, muntele. De la 35 până la 70, ea…

Nu se poate, așa-i? Căci nu se poate mare fără iubire și munte fără un nivel al mării care să-l poată numi munte…să-l creadă lumea când zice că-i munte! Dar atunci…

Atunci facem așa: o luăm pe ea, o așezăm cu picioarele-n mare, pe țărm, s-o scalde valurile târzii, leneșe și calde, și-i fixăm privirea în ochii mei, unde se reflectă muntele din spatele ei, cu norii săi trufași și atei. Pfiu! Că era să n-o scot la capăt cu bine…Era s-o-ncurc de tot cu sufletul ăsta nebun…Gata, deja îmi e mai bine…Cineva zicea că nu ești niciodată împlinit dacă nu termini ce ai început. Păi eu abia am terminat o cutie de bomboane de ciocolată, berea și ce-a mai rămas din salata aia enervant de gustoasă, de la mama, și deja mă simt mult mai bine. Totuși…n-am terminat de scris sufletul ăsta care tot crește, și simt că o să scriu mult…păi până se duce și el la culcare, acolo sus în patul lui, când am să trimit la sfârșit un fax spre cer cu sufletul gata-scris, să nu se mai încurce cu transcrisul Sf. Petru. Am să-i fac și lui munca mai ușoară, și am să-mi așez sufletul redactat direct în sertarele de acolo. Sau am să-l pun, pur și simplu, pe iarbă, să simtă iarba-n spate și să vadă cerul, de acolo. Nu m-am hotărât încă, mai vedem noi. Până atunci, am să mă feresc să-l dau pe jos, când îl torn în stilou, și să-l scriu frumos, citeț, să-l vadă și oamenii, și îngerii.

Cât despre durere…ei bine, nu-i grijă…el e rezistent la durere, o absoarbe așa, în el, o amortizează.

Ce, e deja timpul? Mă scuzați, trebuie să plec…Apropo, nu știți vreun fax prin apropiere?

P.S.: Îmi era dor să scriu pe blog. :)

Oktöbeard

Posted in Artwork, inedit!, Liquor, man... with tags , , , , , , on septembrie 21, 2011 by Andrei

Cititorule, natura este iar în cumpănă. Cerul senin al verii cu soarele său încins fac din ce în ce mai mult loc norilor cenuşii. Briza răcoroasă atât de râvnită până acum câteva săptămâni se transformă încet într-un vânticel tomnatic, care adună recolta arămie a copacilor şi ne împodobeşte potecile cu un covor de frunze…ăă…aurii.

Un Bărbat adevărat cunoaşte toate aceste semne. Mirosul din aer, peisajul, răceala apelor, frigul nopţilor, tremurul ciutelor…Aceste taine nu-i sunt străine unui mascul dominant al speciei noastre de Homo sapiens sapiens. De fapt, aş putea adăuga (de la mine) că acest polivalent exemplar poate fi mai degrabă numit Homo megaerectus genialis, din motive inutil de menționat acum. Dar deviez. Mai dihai ca Vitoria Lipan din filmul ăla despre topoare, el ştie numai adulmecând un pumn de frunze şi chiştoace pământ că se apropie iarna.

Level 8 Un-masked Ninja (meditating)

Încă de la leagănul veacurilor, venirea anotimpului geros îl constrânge pe acest oarecare Bărbat să-şi scoată din bătrânul teasc trucurile de rulare fină prin capriciile vremii, mai tooot sezonul. Dacă m-ai urmărit până acum, cititorule, foarte bine. Pentru că vei afla că primul lucru şi cel mai uşor de îndeplinit, deoarece practic depui efort dacă nu-l faci, este creşterea bărbii. Precum acelaşi Bărbat garantat 100% ştie, denumirea sa vine întocmai de la cuvântul pe care îl poartă pe faţă, “barbă”. Barba face diferenţa imediat vizibilă dintre masculi şi femele, prunci sau fătălăi care nu pot creşte păr pentru că au supt ţâţă peste termen. Nu îmi răstălmăci vorba, nu trebuie să îi duşmănim pe aceşti neînţărcaţi şi nici să le facem de ocară în faţa altora. Doar că din păcate pentru feţele lor spâne, nu vor putea lua parte la Cel Mai Straşnic Eveniment Al Toamnei – Oktöbeard!

Acum, cu toţii luaţi pildă: în ajun, la data de 30 Septembrie, când soarele abia îşi mângâie creştetul de firul ierbii, puneţi lama rece pe obraz şi bărbieriţi-l curat! Apoi faceţi obrazului cinste cu o poză proaspătă, drept dovadă! Trimiteţi mesagerul cu dovada la vizitiularondgmail.com, întru vădită recunoştinţă şi bună-păstrare.

De la întâia zi a lunii Octombrie până la întâia zi a lunii Noiembrie, Creşteţi Bărbi! <- faceţi click pentru exemple de diferite modele şi mărimi!

Pe 1 Noiembrie asemenea, trageţi-vă chipul războinic în fotografie întocmai ca prima dată, şi trimiteţi neprihănita podoabă la aceleaşi porţi de mai sus. Prin porţi mă refer la căsuţa poştală electronică.

Voi conjura un juriu ad-hoc şi după ce vom judeca cine o are mai mare, se va desemna Bărbatul cu Cea Mai Vânjoasă Barbă, care pe loc şi cotropește un portret nemuritor din partea umilului vostru servitor şi o sticlă de spirtoasă aleasă!

Ne vom aduna apoi la loc de cinste şi ne vom veseli ciocnind o halbă de bere sau o ulcică de vin sau o cupă de cidru sau ce barda lui Brahîlea mai beau nişte vikingi spartani ca noi!

Să le creşteţi întru virtute şi ciumegie, boieri dumneavoastră!

(Este puternic încurajată și recomandată purtarea cu mândrie a bărbii în lunile ce vor să urmeze.)

În dar, Lepădarea Bărbii 2010

Sunt în viaţă!

Posted in Artwork, inedit! with tags , , on septembrie 27, 2010 by Andrei

Şi dau din picioare. Sau din stylus, mai corect, şi îmi ies portrete. Şi câştig tot. Mie îmi plac Mîţa şi Iisus, aşa că ar trebui să vă placă şi vouă. De aia. Vasile le desenează, iar pentru asta şi pentru că m-a flatat adăugând primul sălaşul umilului vizitiu la el în utopie, avem

Utopia BalcanicăADĂUGAT! √ la lista de webcomic-uri spionate. Să fie-ntr-un ceas bun!

P.S.: Câte linkuri, tot atâtea câştiguri! Doar în “Acest Articol”!

ADEVARUL DESPRE GRIPA PORCINĂ şi SECRETUL VIEŢII

Posted in Artwork, issues with tags , , on ianuarie 13, 2010 by Andrei

Nu ştiu câţi au observat că mie îmi plac benzile desenate. Cine nu ştie încă acest fapt în primul rând să-i fie ruşine. Am trecut în partea dreaptă mai jos nişte linkuri utile cu ce webcomics mai urmăresc eu. Vroiam cu această ocazie de awareness să adaug unul nou, foarte colorat şi cu pereţi de text (n.a.) cu nişte idei foarte bune despre viaţă şi scopul nostru în ea. TRIPLU CLICK AICI. Apoi, exact ca atunci când instalezi XP: Next, Next ş.a.m.d. Ăsta era secretul. A, şi despre vaccinul panaceu, antidotul intravenos antiporc:

Click pe drapel, că se face mare.

Guitar Workshop: Fakey gets a face lift

Posted in Artwork, inedit!, issues with tags , , on noiembrie 22, 2008 by Andrei

Azi am realizat ceva cu adevărat măreţ. Am efectuat prima mea operaţie estetică. Pacientul se numeşte Fakey. Nu numai că nu am stricat nici o lipitură, cablu sau altă piesă componentă a chitarei mele electrice, chiar am reuşit să-i schimb pickguard-ul!(pentru cei cu “?”, e bucata aia de plastic din faţă)! :D Mi-a luat cam doua zile, având în vedere că noul pickguard e manufacturat în întregime de yours truly. Am început cu a căuta sârguincios schiţa unui pickguard original de Fender Stratocaster, vectorizat, pentru a-l putea personaliza şi grava direct. Din fericire căutarea n-a fost extrem de dificilă. La câteva google-uri distanţă am reuşit să adun vreo trei schiţe pentru a-mi demara proiectul. Trei, pentru că întotdeauna dacă vrei să reproduci un obiect sau mai ştiu eu ce trebuie să ai certitudinea că dimensiunile sunt cele reale. Primul pickguard făcut mi-a dovedit încă odată că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Bineînţeles că românaşii noştri nu aveau de gând să facă o copie cât de cât decentă a faimosului Stratocaster…Mai toate şuruburile erau în poziţii diferite faţă de standard, nu mai zic nimic de formă…

Măsurătorile noi au dat roade, deşi unele modificări manuale au fost necesare. Rezultatul:The New Fakey! Ta-daaam!

Fakey make-over

Scuze de calitatea infectă a pozelor, e tot ce poate telefonul

Mulţumesc Ioana pentru atenta supraveghere :D

Graphics & engraving by me, courtesy to Vox Press Net

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.